##Aberatiile oglinzilor##

---Un indemn la destainuiri la persoana a treia, expuse prin prisma imaginii reflecate de oglinda intimitatii fiecaruia!
---Stiati ca un capitol al fizicii studiaza aberatiile oglinzilor? Oglinzile convexe sau concave deformeaza realitatea!
Oglinda sufletului ne arata oare cine suntem in realitate?

Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.

scârbitul a scris:Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.

---Scarby, sectiunea asta e un apel la constiinta..., un indemn la auto conoastere si, dece nu la acel soi de autocenzura dictate de bun simt si uneori de prejudecati!
Cred ca educatia... si nu ma refer la cea capatata in scoli, e rezultatul cumulului de prejudecati inoculate de familie si anturaj! Vezi tu, noi am uitat sa ne punem intrebarea, fireasca dealtfel,:Se cade sau nu se cade sa fac cutare sau cutare lucru?
Am luat libertarea si am terfelit'o confundand'o cu libertinajul de cele mai multe ori incarcat de obscenitate!
Te poti simti liber doar atata timp cat libertatea ta nu o incalca pe a altora. Gandestet'te ca oricine si'ar putea revendica libertatea incalcand'o pe a ta. Sunt liber sa injur..., dar nu se cade..., sunt liber sa ma plimb, dar nu prin gradina ta...!
Aberatiile oglinzilor...! Oglinda sufletului scarby ne'o confectionam singuri si daca imaginea e estompata de comportamentul uneori deplasat e numai din vina noastra a fiecaruia.
Imi vine in minte o situatie macabra: La mort obiceiul spune ca oglinzile trebuesc acoperite; Suntem noi doar niste suflete moarte?

Scârbitul are perfectă dreptate. Ca entităţi dependente de o altă entitate (societatea, în cazul nostru), nu ne putem mulţumi cu reflexia din propria noastră oglindă. Şi nu numai că nu ne putem mulţumi cu ea, dar suntem chiar obligaţi să ţinem seama de percepţia pe care ceilalţi o au asupra entităţii noastre. Respirăm şi ne mişcăm în spaţiul public, că o vrem sau nu.
În fond, ce este educaţia, mai mult decât o sumă de cutume acumulate în timp? Educaţia este o matrice care vine să se suprapună peste firea fiecăruia. Dacă suprapunerea se realizează perfect, cu atât mai bine. Uneori destinul şi natura fac ca acest proces să fie unul nereuşit. Nasol pt posesorul suportului fizic respectiv. Mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, individul îşi va da în petec.